episcopi ai bihorului

EPISCOPUL ROMAN CIOROGARIU 1921-1936 EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU 1936-1950 EPISCOPUL VALERIAN ZAHARIA 1951-1969 EPISCOPUL VASILE COMAN 1970-1992 EPISCOPUL IOAN MIHALTAN 1992-2006 EPISCOPUL SOFRONIE INTRONIZAREA EPISCOPULUI SOFRONIE EPISCOP VICAR PETRONIU SALAJANUL






promovare episcopiaoradiei.ro

www.clopote.ro

APEL INDUSTRIES
Turnatorie clopote Reabiltari clopote si stucturi de sustinere sisteme de actionare automata orologiu carillon.Sisteme de incalzire in pardoseala.Cadelnita electronica . Proiectam sisteme audio profesionale pentru reproducerea vocii.


Ultimele Evenimente

Preafericitul Patriarh Daniel a vizitat judetul Bihor Preafericitul Parinte Patriarh Daniel la Catedrala cu Luna Doctor Honoris Causa la Oradea - Preafericitul Parinte Patriarh Daniel Vizita Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Biserica Albastra Vizita Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Biserica Albastra 90 de ani de la reinfiintarea Episcopiei Oradiei 2008 april 13 intronizare ps petroniu 2007 dec 19 colinde bis cu luna 2007 aprilie 01Procesiunea din Duminica Floriilor 2007 mai 04 mosoiu 88 ani Omagierea Mitropolitului Andrei Saguna 2009 - Anul jubiliar al Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei (+ 379) si al Sfintilor Capadocieni

Ultimele Stiri

2007 18 octombrie adunare salaj


Promovare Imagine Publicitate

WikiTools.ro: Page Rank






 

Viata bisericeasca din tinutu! Crisanei si rolul episcopilor ortodocsi romani de-a lungul veacurilor

Viata bisericeasca din tinutu! Crisanei si rolul episcopilor ortodocsi romani de-a lungul veacurilor

Este indeobste cunoscut faptul ca inceputurile vietii crestine pe aceste plaiuri se leaga de epoca de formare a poporului roman. Ne gandim la epoca romana, cat si la retragerea administratiei si armatelor romane in sudul Dunarii (271 sau 275), cat si la descoperirile arheologice ce vorbesc in mod deosebit despre existenta elementului crestin in randul populatiei de pe teritoriul carpato -dunareano - pontic. Odata cu aparitia primelor formatiuni politice pe teritoriul locuit de stramosii nostri, fiecare conducator politic avea pe langa el, la sediul de resedinta, si o capetenie bisericeasca, cu care se sfatuia in aplicarea legilor si pastrarea bunelor moravuri. In secolele IX si X in zona intracarpatica sunt mentionate trei voievodate: voievodatul lui Gelu in Transilvania, voievodatul lui Glad in Banat si voievodatul lui Menumorut in tinutul Bihorului, cu sediul la Biharia. Din cronica lui Anonymus intelegem ca un astfel de conducator spiritual exista pe langa voievodul Menumorut, deoarece acesta in discutia cu trimisii lui Arpad, le spune despre legaturile lui cu imparatul bizantin, legaturi care nu erau numai politice, ci si bisericesti.

In secolele urmatoare grija pentru credinciosii ortodocsi din Bihor au purtat-o mitropolitii Transilvaniei, cu sediul in diferite localitati: Feleac, Geoagiu, Balgrad (Alba -Iulia) si Sibiu. De pilda Coresi tipareste cartea: "Evanghelia cu invatatura" 1581 (Cazania) cu binecuvantarea: "luminatului mitropolit marele Ghenadie din tot tinutul Ardealului si al Orazei". La 4 decembrie 1628 Ghenadie II se intitula "arhiepiscop in scaunul Belgradului si al Vadului si al Oradiei si al Satmarului si a toata tara Ardealului". Mitropolitului Sava Brancovici i se dadea jurisdictie nu numai asupra Ardealului ci si asupra " Severinului, Zarandului, Bihorului si Maramuresului". Toti acesti vladici se ingrijeau de trebuintele duhovnicesti ale credinciosilor, sfinteau preoti pentru credinciosii ortodocsi din aceste parti, avand misiunea sa-i invete dreapta credinta, amenintata in acea vreme de propaganda calvina. In pofida eforturilor principilor Trasilvaniei si a episcopilor calvini, nu s-a reusit atragerea romanilor la invatatura lor, decat in cazuri izolate. Din anul 1688 Transilvania ajunge sub dominatia Habsburgilor. Acum incepe o noua epoca grea pentru clerul si credinciosii ortodocsi. Habsburgii, voind sa fie cu orice pret stapanitorii Transilvaniei, au hotarat sa-i atraga pe romani cu sila la religia lor catolica. Pentru aceasta au folosit fel de fel de mijloace. Printre altele, Biserica Ortodoxa din Transilvania a fost lasata timp de 60 de ani fara nici un episcop. Preotii se sfinteau la episcopiile din sudul sau estul Transilvaniei. Doar dupa 1760 li s-a aprobat sa apartina de ierarhia sarbeasca. Istoria Bisericii din Transilvania inscrie in acest timp o epopee de lupta pentru apararea dreptei credinte.

In Bihor la cumpana secolelor XVII si XVIII sunt pomeniti doi episcopi. Primul este Efrem Veniamin pe la anul 1695, iar intre anii 1708 -1712 este amintit episcopul Petru Hristofor .Cu acestia sirul episcopilor ortodocsi ai Oradiei inceteaza timp de mai bine de 200 de ani, respectiv pana in anul 1920,cand se reinfiinteaza episcopia Oradiei. In tot acest timp, clerul si credinciosii din partea de nord-vest a Transilvaniei, ajung sub calauzirea episcopilor de Arad. In cartierul Oradea-Velenta a luat fiinta un cunsistoriu si apoi mai tarziu un vicariat cu atributii cvasiepiscopale, in afara de dreptul de a hirotoni preoti.

Episcopii de la Arad , intre care amintim in chip deosebit pe Sinesie Jivanovici au avut un mare rol in viata bisericeasca a Bihorului. Prin stradaniile lor s-a pastrat credinta ortodoxa in fata incercarilor de catolicizare din partea episcopiei catolice. Intreg secolul al XVIII-lea a fost o epoca dramatica in istoria bisericeasca a romanilor din Bihor.

In toata aceasta vreme, clerul si credinciosii ortodocsi au pastrat o legatura neintrerupta cu Biserica si credinciosii din Tara Romaneasca si Moldova. Ei au primit ajutoare materiale,incurajare si carti de rugaciuni si invatatura ortodoxa.De pilda, Cazania lui Varlaam a aflat o larga primire la credinciosii bihoreni. Multe din aceste carti au fost copiate, fiind de mare folos la savarsirea slujbelor bisericesti. Desi mai izolati oarecum de restul romanilor fiind asezati la granita de vest a tarii noastre, preotii si credinciosii din Bihor au pastrat stranse legaturi cu fratii lor din Tara Romaneasca si Moldova. De acolo isi aduceau carti de slujba si antimise, acolo erau hirotoniti uneori preoti, de acolo veneau dascali si copisti de manuscrise. Din multimea acestor legaturi fratesti vom consemna doar cateva mai semnificative.

Domnitorul muntean Constantin Serban Basarab(1654 -1658), dupa ce a pierdut scaunul domnesc a fost nevoit sa pribegeasca in Transilvania. La 7 mai 1658 el cumpara de la principele Gheorghe Rakoczy II (1648 -1660) o mosie in partile Bihorului, cu vreo treizeci de sate. Intr-unul din acestea, anume Tinaud, domnul pribeag a zidit o biserica din piatra, care cu restaurarile necesare dainuieste pana azi. Cu ani in urma aceste sate au fost in stapanirea fostului domn muntean Gavriil Movila (1618-1620), fratele mitropolitului Petru al Kievului. Unii preoti bihoreni erau hirotoniti de vladici din Tara Romaneasca dupa cum dovedeste antimisul sfintit de mitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei (1708) aflat in biserica din Fanate. La anul 1750 in Bihor functionau patru preoti hirotoniti in Moldova, trei in Bucuresti si unul la Ramnic.

Dintre numeroasele carti de slujba si invatatura tiparite la Ramnmic, Bucuresti si Iasi, ajunse in bisericile bihorene, consemnam aici doar pe cele mai vechi. De pilda, exemplare din Cazania lui Varlaam, tiparita la Iasi in 1643 s-au gasit in bisericile din Calugari (azi Ponoasele), Campani de Pomezau si Lazuri de Beius(jud. Bihor), in Doba Mica, Ileanda si Lemniu(jud.Salaj). Pretuirea de care se bucura aceasta carte a invatatului mitropolit moldovean rezulta si din aceea ca in peste treizeci de biserici bihorene s-a pastrat pana azi Chiriacodromionul tiparit la Alba-Iulia in 1699 care nu era altceva decat o reeditare a Cazaniei din 1643, cu unele modificari. Desigur ca putem sa afirmam astazi ca in cadrul Muzeului Episcopiei noastre se gasesc multe carti si alte obiecte ce apartin Patrimoniului Cultural National , pe care ne straduim sa le pastram in cele mai bune conditii, si cei doritori le pot vedea oricand.In ciuda vremurilor vitrege prin care au trecut romanii de aici - in Tara Crisurilor s-a dezvoltat o intensa viata bisericeasca si culturala romaneasca in stransa legatura cu a fratilor din Transilvania propriu-zisa, din Tara Romaneasca si din Moldova. Ei si-au aratat mereu nemultumirea ca nu mai au episcop ortodox roman la Oradea. O marturie a constiintei existentei permanente a unei episcopii ortodoxe la Oradea, o reprezinta si memoriul romanilor bihoreni adunati in vara anului 1727, aici la Oradea, catre Consiliul judetean in care cer sa li se dea "episcop de legea lor " - bine stiind - afirma ei - "ca in vremuri mai bune si noi am avut episcop de legea noastra". (Biserica Ortodoxa din Bihor in lupta cu unirea -1700-1750 - de Nicolae Firu, Caransebes, 1913, p.20). Intreg secolul XVIII a fost pentru Biserica Ortodoxa din Tara Crisurilor plin de framantari. Cunoscutul istoric bihorean, prof.Stefan Lupsa, crede ca in preajma anului 1730 egumenul manastirii Hodos - Bodrog (Arad) pe nume Arsenie, ar fi fost asezat la conducerea treburilor bisericesti in Bihor de catre episcopul Isaia Diacovici cel care a mutat episcopia din Ienopolea - Ineu la Arad. Sediul Consistoriului eparhial (vicariat) se afla pe langa biserica din cartierul Velenta, cea mai veche biserica ortodoxa din Oradea, unde de fapt fusese si vechea resedinta a episcopilor ortodocsi ai Bihorului.

Intorcandu - ne in istorie putem constata ca tratatele de istorie bisericeasca romaneasca, bazate pe documente si scrieri mai vechi, arata ca in Oradea a existat inca de la inceputul secolului al XIII lea un scaun episcopal pentru romanii ortodocsi din Tara Biharei, centrul vechiului voievodat al lui Menumorut.

Odata cu unirea de la 1 Decembrie 1918 la Alba - Iulia si odata cu intrarea armatei in Oradea la 20 aprilie 1919 in noaptea invierii Domnului cand suveranitatea statului roman s-a extins si asupra acestei parti de tara a fost inlaturata orice piedica din calea reinfiintarii Episcopiei Ortodoxe a Oradiei. La acea data in fruntea Consistoriului oradean se gasea, ca vicar, din anul 1917, arhimandritul Roman Ciorogariu, puternica personalitate bisericeasca si nationala a romanilor din partile Aradului si Bihorului.

Activitatea lui, alaturi de toti ceilalti luptatori romani din Transilvania si Ungaria, pentru apararea fiintei nationale a poporului roman si a institutiilor sale bisericesti, scolare si social economice, mai ales in partile Aradului si Bihorului, era bine cunoscuta, incat isi castigase un inalt prestigiu in randul conducatorilor neamului romanesc din aceste parti. Cu aceasta carte de vizita, de tribun si "tribunist" al romanismului, intra el si in valtoarea actiunilor de organizare a vietii social - politice si bisericesti din Oradea si Bihor in primavara anului 1919. Il dureau toate suferintele poporului roman, dar ca om al Bisericii stramosesti il durea mai mult nedreptatea pe care timp de peste 200 de ani conducatorii Bisericii ortodoxe romane din Oradea si Bihor au trebuit sa o indure, desi luptasera cu toata ardoarea impotriva ei, dar nu au putut-o invinge, pentru ca opozitia stapanirii de atunci era ireductibila. Acum, "Unchiasul de la "Tribuna" era convins ca nu mai poate fi nici o piedica in realizarea acestui vechi deziderat, nutrit de ei cat si de toti inaintasii lui la conducerea Consistoriului oradean. Oradea, resedinta judetului Bihor, dupa ce a intrat sub administratia statului roman, a fost vizita de catre regele Ferdinand I, la 10/23 mai 1919, cea mai mare sarbatoare nationala a poporului roman in acel timp. Lui Roman Ciorogariu nu i-a putut scapa acest prilej fericit de a-si incepe actiunea de reanfiintare a episcopiei oradene. La receptia ce s-a dat in cinstea suveranului, Roman Ciorogariu a infatisat doleanta romanilor ortodocsi din Oradea si Bihor la care suveranul a raspuns pe loc: "Episcopie Orazii mari se va reinfiinta mai curand decat credeti". Incurajati de aceasta promisiune, s-au facut demersurile pentru ducerea la bun sfarsit a actiunii. Astfel la 15 ianuarie 1920 s-a inaintat regelui un memoriu, semnat de Roman Ciorogariu, privind necesitatea reinfiintarii episcopiei Oradiei. Demersurile s-au desfasurat total favorabil, incat in nr.129 al Monitorului Oficial din 14 septembrie 1920 a aparut decretul regal nr. 3655 din 30 august 1920, prin care se promulga: "Legea pentru rastatornicirea in Ardeal a vechii episcopii din Oradea-Mare", avand un singur articol: "Vechea episcopie ortodoxa din Oradea-Mare, in tinutul Bihorului, se restatomiceste in drepturile sale de odinioara".Aceasta lege s-a votat de Senat la 23 iunie 1920, cu unanimitate de voturi (67), iar de Adunarea deputatilor la 13 august 1920. Ministrul cultelor era Octavian Goga, vechi prieten si impreuna luptator cu Roman Ciorogariu. Pe linie bisericeasca, Congresul national bisericesc intelegand importanta problemei a urgentat desfasurarea procedurii in vederea reinfiintarii acestei episcopii.

In 3/16 octombrie 1920, s-a tinut in "Biserica cu Luna", sinodul electoral, sub presedintia mitropolitului Dr.Nicolae Balan al Ardealului. Cu o majoritate de voturi (54 din 55) a fost ales ca intaiul episcop al restauratei Episcopii a Oradiei, arhimandritul Roman Ciorogariu, vicarul consistorial de pana acum. In aceeasi zi s-a tinut la Oradea si sinodul episcopesc al ierarhilor din Mitropolia Ardealului, fiind de fata, in afara de mitropolitul Balan, episcopii Ioan Ignatie Papp al Aradului si Dr.Iosif Traian Badescu al Caransebesului, in care - facandu-i-se cercetarea canonica - s-a constatat ca nu exista nici o piedica ca noul ales sa fie confirmat in scaunul episcopal al Oradiei si sa i se impartaseasca prin hirotonire darul arhieriei . Prin decret regal a fost autorizat ca sa conduca dieceza, in calitate de episcop, si pana la hirotonire, respectiv instalare. Se planificase ca hirotonirea si instalare sa fie deodata, in Oradea, cu fastul potrivit momentului istoric, care insemna o mare biruinta a Bisericii Ortodoxe Romane dupa atatea veacuri de umilire. Atentatul de la Senat, insa, ce s-a comis la 8 decembrie 1920, a carui victima a fost si nou-alesul episcop, frangandu-i bratul drept (ramas apoi paralizat ), a facut imposibila realizare acestui plan. Abia dupa aproape patru luni de grea suferinta in Spitalul Coltea din Bucuresti, a putut primi hirotonirea intru arhiereu, la 13/26 martie 1921, in cadrul Sfintei Liturghii savarsita de mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului cu un sobor de arhierei, preoti si diaconi, in capela Sfintei Mitropolii din Bucuresti. Pe langa inalte fete bisericesti au mai asistat si senatorii si deputatii parlamentari din Bihor si alti distinsi demnitari civili si militari.

In ziua de 16/29 martie 1921 i s-a facut investitura prin inmanare carjii arhieresti, de catre seful statului, odata si cu inmanarea decretului de confirmare ca intaiul episcop al reactivatei Episcopii a Oradiei.

La data de 11/24 aprilie 1921, in ziua de Florii,de praznicul Intrarii Domnului in Ierusalim, si-a facut si noul episcop al reinfiintatei Episcopii a Oradiei intrarea sa in Biserica cu Luna, devenita acum catedrala episcopala (asa cum o destinasera inaintasii) spre marea bucurie a tuturor credinciosilor ortodocsi romani si a tuturor oamenilor de bine si cu convingerea ca viata bisericeasca in aceste parti va lua un avant imbucurator.

Pentru deplina canonicitate a functionarii noului episcop, mai era nevoie de un singur act, de o singura formalitate: intronizerea, instalarea noului episcop in scaunul episcopal. Acest act a intarziat si nu s-a implinit decat in toamna anului 1921. S-a asteptat pana ce nu s-a putut intra macar partial in folosinta actualei resedinte episcopale, pe care o cumparase in primavara aceluias an, din ajutorul primit de la Ministerul Cultelor (1.500.000 lei, din care 300.000 lei pentru mobilier).

Avand acum si o resedinta corespunzatoare, s-a organizat solemnitatea instalarii noului episcop. Acest act a avut loc Duminica, 19 septembrie/2 octombrie 1921 in "Biserica cu Luna" din Oradea, in cadrul Sfintei Liturghii savarsita de mitropolitul Dr.Nicolae Balan al Ardealului cu un ales sobor de preoti si desigur de fata fiind multime de credinciosi, reprezentanti ai autoritatilor de stat, judetene si locale, si reprezentantii celorlalte culte din localitate. Dupa citirea gramatei mitropolitane, prin care se confirma canoniceste noul episcop, mitropolitul Ardealului l-a introdus pe Roman Ciorogariu in tronul arhieresc, predandu-i spre pastorire reinfiintata Episcopie a Oradiei dupa o vaduvie de 225 de ani. Cu o astfel de solemnitate, bine meritata, se incheie o lunga perioada de zbucium si sperante a clerului si credinciosilor ortodocsi romani din Oradea si Bihor, care de-a lungul a peste 200 de ani n-au vrut sa creada ca lupta lor pentru reinfiintarea Episcopiei Oradiei nu se va realiza.
Episcopul Roman Ciorogariu prin tot ceea ce a facut in cei 16 ani cat a fost la carma Episcopiei Oradiei s-a dovedit a fi omul providential.Venea de la Arad unde urmase Institutul Teologic si Pedagogic, si pentu meritele lui i se oferise o bursa la universitatile din Lipsea si Bonn. Intors din strainatate a ocupat diferite servicii in administratia bisericeasca la Episcopia Aradului, iar din anul 1880 si pana in 1917 a fost profesor de teologie si apoi si director la Institutul Teologic (Preparandia) din Arad.


Viata bisericeasca din tinutu! Crisanei si rolul episcopilor ortodocsi romani de-a lungul veacurilor

Viata bisericeasca din tinutu! Crisanei si rolul episcopilor ortodocsi romani de-a lungul veacurilor
Timp de 37 ani a avut o activitate didactica bogata, avand o conceptie superioara despre rostul scolii si culturii in viata unui popor. Bun pedagog, exigent cu sine si cu semenii sai, intransigent in convingerile sale, atent in pastrarea limbii si a culturii romanesti, a militat pentru afirmarea scolii ca un factor cultural activ in viata comunitatii romanesti. "Cultura, zice el, da viata constiintei nationale, iar starea economica este nervul motrice al fiecarei miscari populare. Fara aceasta baza nu vom putea ajunge in veci la o politica independenta, ci vesnic vom fi aserviti relatiilor externe, problematice pentru noi".

A fost un dascal si un ziarist realist. Se inspira din realitatile istorice ale poporului sau. Pana in ceasul din urma a ramas statornic in iubirea de neam si de lege, pe care a sintetizat-o atat de minunat pentru trecutul Bisericii si al poporului roman, in titlul dat revistei intemeiate si condusa de el la Oradea (20 noiembrie 1921): "Legea romaneasca". A scris aproape in toate ziarele si revistele vremii din Transilvania, fiind apreciat si citit cu multa placere pentru "verva lui intelectuala, adancimea in gandire si usurinta in expresie" (Ioan Clopotel). A luptat pentru Unirea cea Mare, alaturi de marii barbati ai neamului si a avut norocul sa o vada cu ochii implinita si sa intampine armata romana eliberatoare in Oradea in ziua de Pasti (19 aprilie 1919 ). In anul 1927, la implinirea varstei de 75 de ani, spunea: "Multe am vazut, peste multe am trecut, al multor lucruri mari martor am fost. Vazut-am Neamul si Biserica mea stramoseasca gemand sub jug strain. Vazut-am stradaniile supraomenesti ale celor buni pentru mantuirea neamului si credintei din lanturile robiei. Eu insumi mi-am pus toate puterile mele in slujba aceasta.Impreuna am patimit cu neamul meu pe Golgota, in zorii zilei am alergat si eu sa ma inchin la mormantul, care inchidea un neam, vazut-am zorile invierii, vazut-am invierea in toata maretia ei"(Zile traite).Dupa Marea Unire s-a retras din activitatea politica. Inca din 1913 a fost cooptat in Comitetul Central al Partidului National Roman.In cuvantul sau de retragere din partid le spune colegilor sai :"Fratilor de acum inainte faceti politica pe care o vreti, dar numai sa fie romaneasca". Este indeobste cunoscut faptul ca implinirea scopului urmarit de orice institutie este conditionata de o buna si priceputa organizare a activitatii ei.

El a stiut sa-si aleaga colaboratorii si sa-i puna la munca pentru a realiza asezamintele auxiliare pentru buna desfasurare a vietii bisericesti din eparhie. Pe rand au aparut revista "Legea Romaneasca"(1921), organ de publicitate a noii episcopii, capela, Biblioteca, Tipografia diecezana cu legatorie de carti, Atelier de lumanari, Camin preotesc. Muzeu bisericesc, Academia teologica, Scoala de cantareti bisericesti, Manastirea Izbuc si alte asezaminte culturale si filantropice.

Dupa moartea episcopului Roman Ciorogariu (21 ianuarie 1936), i-a urmat in scaun, potrivit dorintei sale impartasite mitropolitului Nicolaie Balan, profesorul de teologie de la Sibiu Dr.Nicolaie Popoviciu(1903-1960), pastorind( 1936-1950), in perioada grea premergatoare celui de al doilea razboi mondial, dar si mai grea in timpul acestui razboi, imprejurari care l-au impiedicat sa-si poata duce la indeplinire, in gradul pe care il dorea maretele planuri de desavarsire a marelui sau predecesor. A trait clipe de grele incercari in toamna anului 1940,cand dupa ce Oradea si jumatatea de nord a eparhiei ajunsesera sub stapanirea hortista ,a fost expulzat in Tara Mama fixandu-si resedinta episcopala in orasul Beius,pana in 1945. S-a reintors la Oradea cu intreaga institutie pastorind pana in 1950, cand din motive de boala si acuze politice s-a retras la Manastirea Cheia(jud.Prahova) si unde la 20 octombrie 1960 a trecut la cele vesnice.A fost unul din cei mai invatati ierarhi ai vremii,cu studii la Cernauti si in diferite centre de peste hotare(Atena ,Munchen s.a).De la el au ramas doua insemnate lucrari teologice de mare valoare: "inceputurile nestorianismului" (1933) si "Epicleza euharistica" (1933), precum si alte studii si articole.

A fost un mare orator , o parte din cuvantari fiind publicate in volumul "Lespezi de altar". In mod indirect lui ii datoram ridicarea frumoasei capele "Hasas" din cimitirul municipal Oradea. La Beius, episcopul Nicolae Popoviciu si-a legat numele de doua mari edificii de interes obstesc, unul internatul ortodox de fete si celalalt - proiectat pentru orfelinat - este spitalul de azi. In Oradea voia sa aduca la indeplinire planul episcopului Roman Ciorogariu, de a inalta o noua catedrala episcopala, pe care Ciorogariu din primii ani de arhipastorire isi exprimase dorinta de a o inalta. In acest scop incepuse adunarea de fonduri inca din 1925. Nicolae Popoviciu voia sa-i spuna noii catedrale "Biserica cu Soare", in paralel cu "Biserica cu Luna".

Din anul 1951 la carma Episcopiei Oradiei a urmat arthimandrutul Valerian Zaharia a carui activitate in cei 18 ani de arhipastorire s-a aplecat indeosebi asupra consolidarii unificarii bisericesti, in care scop, mai ales in prima jumatate de arhipastorire a cutreierat eparhia de-a lungul si de-a latul, savarsind sfinte slujbe si propovaduind evanghelia si iubirea de Dumnezeu si de oameni.A scris si multe carti, dintre care amintim: "Invierea si pacea fata de ratacirile unora" (1954), "Taina mantuirii oamenilor"(1955), "Flori alese din gradina Sfintei Scripturi" (Concordanta biblica), (1955), Slujind Ortodoxia s.a. In luna decembrie 1969 a fost silit sa se retraga la pensie pe motive politice. Conducerea episcopiei a fost incredintata provizoriu, pana la alegerea unui titular, episcopului Teoctist Arapas de la Arad, care in decurs de un an, cat a durat sedisvacanta, a intreprins lucrari de imbunatatiri gospodaresti la centrul eparhial si a facut multe vizite canonice in eparhie, la sfintiri si binecuvantari de biserici. La 13 decembrie 1970, Colegiul Electoral l-a ales ca episcop al Oradiei pe protopopul Dr.Vasile Coman de la Brasov, fiind hirotonit intru arhiereu la 27 decembrie 1970, in Catedrala Mitropolitana din Sibiu, iar la 10 ianuarie 1971 a avut loc instalarea in scaunul episcopal al Oradiei, in Catedrala Episcopala a Oradiei (Biserica cu Luna).Dupa absolvirea liceului din Orastie (1930), si a Academiei Teologice din Sibiu (1937), isi ia licenta la Facultatea de Teologie din Cernauti cu lucrarea: "Invatatura romano-catolica despre purgatoriu si combaterea ei", iar in 1947 obtine titlul de doctor in telologie la Facultatea de Teologie din Bucuresti, cu teza: "Rugaciunile pentru capetenia si autoritatile statului in cultul crestin".

In cei peste 30 de ani cat a stat la Brasov, ca preot, protopop si profesor de religie s-a remarcat printr-o prodigioasa activitate pastorala, didactica, administrativa si publicistica.

La Oradea ca episcop a avut deosebite realizari in toate resorturile.

O mare problema pe care a avut-o episcopul Vasile Coman a fost aceea ca 100 de parohii erau vacante. A incercat sa rezolve situatia prin folosirea a doua solutii: una prin obtinerea unui mare numar de locuri la Seminarul Teologic si la Institutul Teologic pentru candidatii din Eparhia Oradiei, iar in al doilea rand prin trimiterea de multi candidati la Seminarul Teologic special infiintat la Curtea de Arges, pentru completarea parohiilor mai slabe din punct de vedere economic.

In 8-10 ani problema a fost rezolvata. In acest fel s-a intarit continuu si vizibil viata duhovniceasca a credinciosilor eparhiei, mai ales ca episcopul Vasile Coman era foarte des in mijlocul lor.

De la el ne-au ramas multe studii si articole teologice si social culturale in revistele teologice din tara si strainatate. Personal a publicat urmatoarele lucrari: "Cuvantari liturgice" (1976), "Slujind lui Dumnezeu slujim oamenilor" (1980), "Scrieri de telologie liturgica si pastorala" (1983).

Pe langa faptul ca a reorganizat muzeul eparhial, episcopul Vasile Coman a sprijinit organizarea de colectii muzeale la Beius, Tinca si Homorog (jud.Bihor), la Zalau si Simleul Silvaniei (jud.Salaj), si in orasul Satu Mare (jud.Satu Mare). Aici au fost adunate din intreaga eparhie carti si manuscrise vechi, icoane de lemn si sticla, documente istorice si alte obiecte din trecutul bisericesc, national si cultural din aceste parti. Pe linie culturala, de asemenea, a restaurat bisericile vechi de lemn, declarate monumente istorice. S-a ocupat si de reorganizarea arhivei si bibliotecii eparhiale.

Datorita vastei sale pregatiri teologice, episcopul Vasile Coman a fost trimis in delegatii ale BOR la numeroase discutii interconfesionale din tara si peste hotare.
In februarie 1990 l-a luat ca arhiereu vicar pe Prea Sfintitul Ioan Mihaltan.

In urma trecerii la cele vesnice a episcopului Vasile Coman, in vara anului 1992, a fost ales ca episcop titular al Oradiei Prea Sfintitul Ioan Mihaltan, care a pastorit pana in 2006. Dintre realizarile Prea Sfintitul Ioan Mihaltan, amintim: a adus in 23 august 1992 osemintele episcopului Nicolae Popoviciu de la Biertan, din satul sau natal si le-a inhumat in Biserica cu luna, alaturi de episcopii Roman Ciorogariu si Vasile Coman. In timpul arhipastoririi Prea Sfintitului Ioan, s-au infiintat in Oradea doua manastiri: Sfanta Cruce si Bunavestire si alte cateva in Eparhie. S-a inceput zidirea unei noi catedrale. S-au pus bazele unor asezaminte sociale ale Bisericii (cum ar fi azilul de batrani din Velenta, complexul social din Simleul Silvaniei si altele). Episcopul Ioan este autor a numeroase carti. Intre episcopii de Oradea, a fost si Andrei Magieru, arhiereu Vicar al acestei Eparhii, intre anii 1925-1936, care a ajuns apoi episcop titular la Arad. Cat timp a activat la Oradea, a fost o vreme rectorul Academiei Teologice de aici si s-a dovedit un ierarh deosebit.


biserici , ortodoxe , servicii ,pompe ,funebre ,monumente , funerare , pomana , parastas, aranjamente , florale , constructii , reparatii , intretinere ,oradea, bihor , harta , cimitir , cavou , morminte ,zid , lemn , piatra ,marmura, granit , car

biserici , ortodoxe , servicii ,pompe ,funebre ,monumente , funerare , pomana , parastas, aranjamente , florale , constructii , reparatii , intretinere ,oradea, bihor , harta , cimitir , cavou , morminte ,zid , lemn , piatra ,marmura, granit , carte , prescura , lumanari, altar , cruce , icoana
biserici , ortodoxe , servicii ,pompe ,funebre ,monumente , funerare , pomana , parastas, aranjamente , florale , constructii , reparatii , intretinere ,oradea, bihor , harta , cimitir , cavou , morminte ,zid , lemn , piatra ,marmura, granit , carte , prescura , lumanari, altar , cruce , icoana
biserici , ortodoxe , servicii ,pompe ,funebre ,monumente , funerare , pomana , parastas, aranjamente , florale , constructii , reparatii , intretinere ,oradea, bihor , harta , cimitir , cavou , morminte ,zid , lemn , piatra ,marmura, granit , carte , prescura , lumanari, altar , cruce , icoana
biserici , ortodoxe , servicii ,pompe ,funebre ,monumente , funerare , pomana , parastas, aranjamente , florale , constructii , reparatii , intretinere ,oradea, bihor , harta , cimitir , cavou , morminte ,zid , lemn , piatra ,marmura, granit , carte , prescura , lumanari, altar , cruce , icoana
biserici , ortodoxe , servicii ,pompe ,funebre ,monumente , funerare , pomana , parastas, aranjamente , florale , constructii , reparatii , intretinere ,oradea, bihor , harta , cimitir , cavou , morminte ,zid , lemn , piatra ,marmura, granit , carte , prescura , lumanari, altar , cruce , icoana
biserici , ortodoxe , servicii ,pompe ,funebre ,monumente , funerare , pomana , parastas, aranjamente , florale , constructii , reparatii , intretinere ,oradea, bihor , harta , cimitir , cavou , morminte ,zid , lemn , piatra ,marmura, granit , carte , prescura , lumanari, altar , cruce , icoana


www.marmogranit.ro www.groupromo.ro www.crisulrepede.ro


Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro